Biblia si reţeaua de apa naturala

     Caci El trage la El picăturile de apa, le preface in abur si da ploaia, pe care norii o strecoară, si o picura peste mulțimea oamenilor (Iov 36:27-28).
     Toate râurile se varsă in mare, si marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși sa pornească de acolo (Eclesiastrul 1:7).

     Autorii Bibliei chiar descriu in mod corect o parte din circuitul apei in natura, meritând probabil niște aplauze. Insa, slujitorii Domnului vor sa ne spună mai mult de atât. Ei vad mereu dovezi pentru supranatural acolo unde nu sunt. Ei nu se pot baza pe explicatii simple si realistice cum ca, omenii din antichitate (oameni ca si noi), puteau concluziona cu ușurința faptul ca bălțile care dispăreau după ploaie de fapt se evaporau. Observând acest lucru, poate ca vreunuia ii trecea prin cap faptul ca același lucru se întâmpla si cu apa oceanelor.
     Si chiar daca Iov sau Solomon au avut nevoie de inspirație divina pentru a ilustra corect anumite lucruri simple, ce ne facem când aceeași le-a inspirat bazaconii contradictorii.

     Ai ajuns tu pana la camarile zăpezii? Ai văzut tu camarile grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război si de bătălie? (Iov 38:22-23)

   Oare când de compatibile sunt grămezile de zăpada si grindina păstrate in cămări speciale cu circuitul apei in natura? Chiar si Dumnezeu poate uita faptul ca zăpada si grindina sunt formate prin înghețarea vaporilor. Se pare ca presupusul Creator al Universului avea creierul in revizie, cand a spus asemenea nazbatii.
     Autorul Genezei a crezut de asemenea, faptul ca apa de ploaie este plasata de către Dumnezeu deasupra unui filament.

     Dumnezeu a zis: "Sa fie o întindere intre ape, si ea sa despartă apele de ape". Si Dumnezeu a făcut întinderea, si ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Si așa a fost. (Geneza 1:6-7).

     Chiar daca evrei ar fi descris de fiecare data in mod corect ciclul hidrologic (deși de multe ori au dat-o in bara) trebuie sa ținem cont de faptul ca aceștia nu au fost singura cultura antica ce a făcut asta. In cultura greaca Aristotel a descris in mod corect circuitul apei in natura in tratatul sau de Meteorologie. Si asta fără ca vreun zeu al Olimpului sa îl inspire sau sa se bage in treaba lui.
      Si, daca am trece peste asta, chiar daca evrei ar fi fost singura cultura antica ce ar fi descris in mod corect ciclul hidrologic, asta nu ar fi dovedit existenta unei fiinte atotstiutoare. Sa fii primul care descopera ceva, nu dovedeste supranaturalul, ci mai degraba faptul ca ai fost primul care a descoperit ceva.

Daca apreciezi ceea ce scriu, da-i un share.
Nu uita de articolul de duminica viitoare.

Biblia şi atomii lui Democrit

     Prin credința pricepem ca lumea a fost făcuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa ca tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se vad (Evrei 11:3).

     Pentru cei ce iau in serios povestea cu șarpele vorbitor, versetul de mai sus este considerat ca fiind o revelație, arătând faptul ca toate lucrurile sunt alcătuite din atomi. Prin urmare prezintă o cunoaștere superioara celei umane deoarece știința a descoperit faptul ca lucrurile vizibile sunt alcătuite din elemente invizibile abia prin secolul al-XIX-lea.
     Dar cum ar fi sa consideram versetul de mai sus o simpla declarație de credința, si nu una științifica sau divina. Oare nu sugerează autorul mai degeaba faptul ca Dumnezeu a creat materia din nimic sau ca lumea vizibila a fost făcuta de o divinitate nevăzuta. E ceva științific sau divin in asta? O declarație de credință ca orice alta declarație de credința. Este lipsit de onestitate sa vezi protoni si electroni acolo unde lipsesc. Un fel de caricaturizare a ceea ce înseamna ştiința.
     Si pana la urma, chiar daca am presupune ca autorul a avut vreo idee despre faptul ca lucrurile vizibile sunt alcătuite din lucruri care nu se vad cu ochiul liber, acesta nu ar fi fost singura persoană care ar fi realizat acest lucru. Filozofii greci au spus acest lucru cu sute de ani înainte de scrierea vreunei carti a Noului Testament. Filozoful Democrit (460 i.Hr. la 370 i.e.n.) este responsabil pentru prima teorie atomica, si cu siguranța ca descoperirile lui Democrit sunt cu mult mai interesante decât platitudinile apostolului Pavel.

Daca apreciezi articolul, da-i un share.

Dumnezeu nu vindeca amputatii

     Cea mai simpla metoda de a vedea daca ceva chiar functioneaza este atunci cand testam lucrul respectiv in situatii concrete. La fel va trebui sa facem si pentru a vedea daca rugaciunile implinite au loc din pura coincidenta sau sunt cauza unei interventii divine.
     Chiar si acele chestii bine gandite facute de iluzionisti pot avea explicatii banale cand stii despre ce este vorba. La o analiza atenta lucrurile imposibil de explicat au solutii simple, motiv pentru care levitatia, mersul pe apa, sau telechinezia nu mai reprezinta intruchiparea supranaturalului, ci o forma de divertisment.
     Spre deosebire de celelalte iluzii, iluzia rugaciunii este facuta insasi de catre mintea umana. Daca pentru a crea iluzia unei persoane taiate in doua cu fierestraul este nevoie de un magician, pentru a crea iluzia unei rugaciuni implinite va fi nevoie doar de o minte umana.
     Se poate dovedi prin logica faptul ca o rugaciune clara si lipsita de orce posibilitate de coincidenta nu se va implini decat la voia unei divinitati (la voia unei divinitati care intarzie sa raspunda vreodata la asemenea cereri). Nu conteaza cati oameni se vor ruga cu tine sau cat de credinciosi vor fi, ca va fi degeaba.
     Pentru a te convinge de asta, gaseste o persoana careia medicul a fost nevoit sa ii reteze picioarele. Aseaza-te in genunchi si fa urmatoarea rugaciune: "Doamne Dumnezeule te rog sa ii regenerezi picioarele acestei persoane chiar in aceasta zi".
     Crezi ca ti se va implini o asemenea rugaciune? Ma indoiesc de asta.
     Ca si idee, iti poti chema toti prietenii pentru a face o rugaciune in grup. Te poti inconjura cu multi facatori de minuni. Totul va fi fara de folos, deoarece asemenea minuni au loc doar cu lumina stinsa. Niciodata in istoria medicala, nu s-a intamplat ca vreun membru amputat sa fie regenerat in mod spontan. Prin urmare, nici un pacient nu s-a putut intoarce de la spital pentru a spune ca rugaciunea i-a lungit picioarele.
     Gasirea unei chei este foarte probabila, indiferent de cui adresam cererea divina. Rugaciunea se va implini in functie de gradul de probabilitate.
     Daca vreti mai multa creativitate, va puteti ruga ca maine seara sa dispara toate cazurile de cancer din intreaga lume, sau de Revelion sa ploua cu carne tocata in Africa Centrala. Sunt sigur ca acest lucru va avea loc cu putina credinta. Sau poate nu. Logica mea imi spune ca regeneratea unor membre sau vindecarea intr-o zi a tuturor celor care sufera de cancer nu va avea loc indiferent daca te rogi lui Isus sau lui Zoroaster. Te poti ruga chiar si cu ochii inchisi.
     Totul va tine de coincidenta. Iar cum aceste lucruri nu se prea implinesc din coincidenta, este foarte probabil sa nu se implineasca vreodata.

Nu uita de articolul de duminica viitoare.
Daca apreciezi ceea ce scriu, da-i un share.

Fara munca in weekend (Dumnezeu a spus)

     Dumnezeu a zis: "Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfant. Cine il va calca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului sau" (Exod 31:14).

     Se puteau gasi suficiente pietre pentru a duce la implinire aceasta pedeapsa ori de cate ori o cerea legea divina. Deci, e usor de inteles de ce "bombardarea cu pietre" era atat de populara in Orientul Mijlociu.
     Si nu doar cei ce munceau sambata, ci si pentru cei ce omorau cu pietre. Pana la urma, aruncatul cu pietre este tot o munca (in afara de cazul in care esta facuta cu placere). Deci, ori ii omoram si pe calai, apoi ii ucidem pe raufacatori duminica (inainte de slujba de dimineata).
     Probabil ca ati observat faptul ca orice lucru poate fi considerat acceptabil, atata timp cat reprezinta ceva sfant. Precum alte pasaje ale Bibliei, lucrurile sunt considerate sfinte pentru a acoperi ridicolul din spatele pretentiilor religioase.
     Iar pentru a intari acest lucru, sunt folosite cuvinte precum "sfant", "sacru","hula" si "blasfemie".
     Capriciu uciderii cu pietre a celor ce muncesc sambata, exact ca multe alte capricii atribuite dumnezeilor antichitatii, este doar o reflexie a naturii umane; o reflexie intunecata.
      In cartea Numeri ni se prezinta faptul ca, fii lui Israel au gasit un om care aduna vreascuri sambata. Acestia l-au bagat la inchisoare, pentru ca mai apoi sa il omoare cu pietre.

     "Cand erau copiii lui Israel in pustiu, au gasit pe un om strangand lemne in ziua Sabatului. Cei ce-l gasisera strangand lemne, l-au adus la Moise, la Aaron si la toata adunarea. L-au aruncat in temnita, caci nu se spusese ce trebuiau sa-i faca. Domnul a zis lui Moise: "Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre afara din tabara." Toata adunarea l-a scos afara din tabara si l-a ucis cu pietre; si a murit, cum poruncise lui Moise, Domnul" (Numeri 15:32-36).

     Si toata lumea este fericita pentru ca toate aceste lucruri s-au petrecut la porunca lui Dumnezeu.

Nu uita de articolul de duminica viitoare.
Iar daca ti-a placut, da-i un share.

Frica de moarte si religia

     Pentru multi oameni, moartea este un lucru aproape de neconceput. Pare cu adevarat ciudat pentru mintea umana sa observe in fiecare zi oameni foarte activi, care la un moment dat devin niste atomi imprastiati in scoarta terestra. Gandul mortii provoaca foarte mult disconfort atat fizic cat si psihic. Sentimentele produse de aceasta teama nu sunt deloc placute pentru cei ce le traiesc. Sunt foarte diferite de sentimentele unei persoane care este indragostita sau uimita. Ele reprezinta ceva infricosator pentru multi oameni. Probabil ca nimeni nu vrea sa le traiasca. (Sa va spun un secret: "Abia astept sa mor")
     Stim foarte putine despre viata, iar despre moarte cu atat mai putin. Ceea ce stim despre viata se rezuma la faptul ca aceasta este un set de reactii chimice. Aceste reactii chimice ce dirijeaza viata unui om, nu sunt diferite de acele reactii ce dirijeaza viata unei bacterii, unei muste, unui caine, unei maimute sau a unui elefant. Moartea omului precum si in cazul celorlaltor animale, se rezuma la incetarea unor reactii chimice.
      In multe religii moartea a reprezentat o pedeapsa din partea unor fiinte supranaturale. Cunostintele stiintifice ne arata, insa ca moartea este o lege structurala a naturii. Moartea nu este schimbarea producerii gandurilor unei persoane, ci este chiar terminarea producerii lor. Pentru natura, moartea ta si moartea mea nu reprezinta nimic deosebit. De asemenea, moartea tuturor oamenilor de pe aceasta planeta, nu va reprezinta decat o simpla statistica pentru care nu va tine niciodata nici o evidenta.
     Omul nu isi doreste ca moartea sa fie sfarsitul tuturor experientelor receptate de catre propiu creier. Din acest motiv au fost create nenumarate teorii despre ceea ce reprezinta moartea. Acestea au fost construite in functie de dorintele propii ale oamenilor dintr-o anumita perioada de timp. Continuarea emotiilor si a gandurilor dupa ce are loc decesul, a fost si este o credinta intalnita in majoritatea religiilor. Cine nu isi doreste sa mai poata trai si dupa moarte?
     Inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei, avem marturii ale oamenilor care au dorit ca aceasta moarte sa nu fie sfarsitul gandirii. Multi dintre oameni au inceput a crede ca au existat chiar si inainte de a se naste. Asa au aparut nenumaratele mituri in ce priveste fenomenul mortii.
     In mitologia egipteana exista mitul existentei vietii dupa moarte, cu conditia reunirii dupa deces a celor trei elemente esentiale ale fiintei umane: corpul, sufletul si vitalitatea. Musulmanii cred faptul ca un om este mort pana la invierea mortilor. De asemenea, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu reprezenta decat o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes. Datorita acestei credinte, moartea unui dac, insemna pentru urmasii sai un prilej de bucurie. Moartea nu era jelita, ci sarbatorita, deoarece era considerata un mod de comunicare cu zeul lor. Religia budista sustine faptul ca omul este captiv unui ciclu infinit moarte - renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii. Cu alte cuvinte, pentru budisti exista mai multe vieti, iar moartea nu reprezinta alceva decat trecerea de la o viata la alta. In aceasta religie, trupul nu constituie decat vasul in care se dezvolta samanta sufletului. In mitologia greaca, ni se spune faptul ca grecii credeau ca taramul mortilor este condus de zeul Hades. In Orientul Mijlociu exista credinta ca mortii sunt inca vii, moartea insemnand doar o separare a sufletului de trup. Asadar, vedem ca aproape fiecare popor din antichitate a dorit sa existe viata dupa aceasta moarte. Asfel de teorii se fabrica chiar si in ziua de astazi.
     Cei mai multi dintre noi avem prieteni si familie. Suntem atasati de aceste persoane foarte apropiate. Am vrea sa nu ne despartim niciodata de unii prieteni sau membri ai familiei. Moartea unui prieten este un lucru neplacut aproape pentru oricine. Mintea noastra accepta cu greu sau nu accepta deloc faptul ca prietenul de altadata cu care ne impartaseam gandurile, astazi nu este decat ingrasamant pentru pamant, mancare pentru viermi si materie imprastiata. Vrem sa credem ca ne vom mai intalni prietenii pentru a recepta noi experiente cu acestia. Aceasta dorinta este una normala. Este firesc ca oricare dintre noi sa isi doreasca sa traiasca dupa moarte. Pana la urma urmei dorinta de a trai ajuta la supravietuirea multor specii, printre care si specia umana.
     Cu toate acestea, dorinta de a trai este pur si simplu o dorinta, nimic mai mult. Un lucru pe care il dorim, nu devine real doar pentru faptul ca il dorim. Un mit ramane tot mit, oricat de mult am dori ca acesta sa fie real. Fiecare religie isi doreste ceva diferit fata de celelalte religii. Adesea credintele religiilor se contrazic total intre ele. Acest lucru nu inseamna ca exista mai multe realitati doar pentru a satisface dorinta oricarei religii si a oricarui credincios. Orice religie a creat mituri in functie de dorintele unor oameni dintr-o anumita perioada de timp.
     Fiecare om este liber sa doreasca orce vrea, atata timp cat dorinta sa nu provoaca suferinta celor din jur. Lucru rau este ca religia se foloseste de aceasa dorinta predominanta in mintea umana pentru al face pe om sa i se alature si sa ii creada promisiunile. Aceasta in incercarea de a potoli teama de inexistenta, promite orcarei persoane viata dupa moarte.
     Religia spune "Urmati doctrinele noastre si veti trai dupa moarte". Prin aceasta declaratie religia pare sa calmeze frica de moarte care stapaneste mintea unui om. Unele religii promit o inviere a mortilor, altele promit reincarnarea omului dupa moarte, altele ca mintea va trai cu un alt corp invizibil care va parasi trupul uman atunci cand are loc decesul sau ca mintea umana va supravietui intr-un corp nou, daruit de catre divinitatea in care a crezut credinciosul.
     Vedem ca religiile se intrec care mai de care sa promita omului cat mai mult, pentru a-l determina pe acesta sa i se alature. Mai ceva ca in politica. Religiile care au facut promisiunile cele mai mari, par a fi intodeauna cele mai castigatoare. Unele religii chiar daca au facut promisiuni foarte neinsemnate, credinciosi au grija a interpeta de atat de multe ori textele cartilor sfinte, pana ce acestea vor deveni promisiuni uriase. O religie va promite potrivit cu sperantele si temerile credinciosilor. Aceste promisiuni sunt facute atat celor ce li se alatura cat si celor ce li se impotrivesc. In religiile cele mai de succes, celor care li se alatura, li se va promite extrem de multa fericire, insa si celor ce li se impotrivesc, li se va promite extrem de multa suferinta.
     In cadru religiilor promisiunea nu este nimic altceva decat capacitatea de a dezamagi oamenii. Oricine poate sa promita. Nu costa absolut nimic. Religiile lumii atunci cand vine vorba de promisiuni mari sunt campioane. Promisiunile acestora intrec, cu siguranta, pana si pe cel mai inrait politician aflat in timpul campaniei electorale. Cel mai sigur mod a religiilor de a-si implini promisiunile, este acela de a nu le face niciodata.
     Promisiunile religiei sunt foarte convingatoare, avand in vedere ca aproape oricine isi doreste ca mintea lui sa existe si dupa ce are loc decesul. Plus de asta, actul de a muri este complet in afara controlului orcarui om. Acest lucru produce si mai multa teama. Ofertele religiei sunt ca un morcov imaginar, pentru un iepure flamand. Aceste promisiuni consoleaza foarte multe persoane care sunt obsedate de frica de moarte. Mai mult decat faptul ca religia promite viata dupa moarte credinciosilor si necredinciosilor, aceasta il incredinteaza pe credincios de faptul ca orce om beneficiaza de protectia unei fiinte atotputernice si atotcunoscatoare in timpul acestei vieti, in cazul in care ii urmeaza regulile. Aceste doua promisiuni fac viata tot mai suportabila celor care se tem cu adevarat de moarte. De asemenea, aceste promisiuni sunt acceptate cu usurinta de fiecare persoana ce vrea sa se simta in siguranta.
     Cu toate acestea, moartea nu este un eveniment al vietii pentru a-ti fi frica de acesta. Moartea este un eveniment care nu se traeste. Evenimentul mortii reprezinta ceva doar pentru persoanele care au mai ramas in viata. Aceasta treaba le ramane supravietuitorilor. Un om moare pentru a putea trai alti oameni.  Pentru cel mort, moartea nu poate reprezenta nimic deoarece creierul lui nu mai este capabil sa receptioneze nimic. Singura problema este trecerea de la viata la moarte. Decesul unui om este un fenomen din infinitatea de fenomene pe care le naste natura in fiecare clipa.
     Majoritatea oamenilor nu se gandesc la faptul ca fiecare dintre noi am fost morti timp de miliarde de ani inainte de a ne naste. Toata acesta materie care ne formeaza a existat sub diferite forme, cu mult timp inainte de a ne alcatui. Ca sa aparem noi nu a fost nevoie decat de o reorganizare a materiei. Acesta reorganizare a materiei formeaza creierul fiecaruia dintre noi pentru a se putea produce emotii si ganduri. Probabil ca tot timpul cat materia care ne alcatueste, nu forma corpul nostru, nu ne-a fost teama de faptul ca suntem morti, deoarece nu exista creierul pentru a putea recepta sentimente de frica.
     Omului inca ii este frica sa ajunga inapoi in aceea stare in care era inainte de a se naste. Iar religia stimuland aceast sentiment reuseste sa isi pastreze credinciosii departe de gandirea rationala, facandu-i sa priveasca lumea din perspectiva fricii.

Ne spune Biblia faptul ca aerul are greutate?

  "Cand a randuit greutatea vantului si cand a hotarat masura apelor" (Iov 28:25).

     -In 1643 fizicianul si matematicianul Evangelista Torricelli (1608-1647), a constatat faptul ca aerul are greutate iar apoi a dovedit pe cale experimentala ca, atmosfera are presiune.
     -In jurul anilor 2000 i.e.n., Iov isi declara credinta sa precum ca Dumnezeul in care crede a randuit greutatea vantului.

     Intrebarea credinciosului este: "Cum a putut sti Iov in urma cu peste 3000 de ani (in cazul in care nu ar fi fost inspirat de catre Dumnezeu) faptul ca aerul are greutate, ca doar el nu a avut coloana de mercur folosita de Toricelli?" Asadar, pretentia apologetica este aceea ca pentru versetul de fata nu exista alta explicatie decat interventia supranaturalului.
     Pretentia crestinilor fundamentalisti este un pic cam aroganta; adica nepoliticoasa. Pentru versetul de fata, de fapt nu exista nici un indiciu care sa arate ca Iov a avut vreo idee de faptul ca aerul este compus dintr-un amestec de gaze care au masa. In acest verset nu ni se vorbeste despre greutatea aerului, ci despre greutatea vantului, lucru care este bine sa il luam in vedere inainte de a trage vreo concluzie in ce priveste acest verset. Vantul dupa cum stim este deplasarea unei mase de aer. Acest lucru sugereaza faptul ca Iov vorbeste de fapt despre puterea vantului, nu despre greutatea aerului.
     Oricine poate vedea faptul ca atunci cand bate vantul, exista o forta care ridica valuri in mare, nisipul prin desert sau care provoaca indoirea crengilor copacilor. Acesta este modul cel mai sugestiv folosit de catre autor atunci cand vorbeste despre greutatea vantului. In acest verset, greutatea vantului pare sa insemne mai degraba forta vantului, decat greutatea aerului.

P.S.: Daca apreciezi acest articol, dai un share.

69 de motive pentru care "iubim" religia

- Pentru ca e mai usor sa te rogi decat sa muncesti.
- Pentru ca vinde solutii imaginare la preturi reale.
- Pentru ca nu se deosebeste de mitologie.
- Pentru ca a facut o arta din a minti.
- Pentru ca sarbatoreste moartea.
- Pentru ca se bazeaza pe frica.
- Pentru ca se trage din ignoranta.
- Pentru ca nu are nevoie de dovezi.
- Pentru ca a evoluat din prejudecati.
- Pentru ca e simpla si fara batai de cap.
- Pentru ca nu are nevoie de inteligenta ca sa existe.
- Pentru ca imbogateste pe unii, datorita naivitatii altora.
- Pentru ca se foloseste de stiinta pentru a sustine mituri.
- Pentru ca o intereseaza ce fac oamenii inainte de culcare.
- Pentru ca e adevarata doar pentru ca nu e dovedita ca fiind falsa.
- Pentru ca atunci cand suntem singuri ne spune ca suntem cu cineva.
- Pentru ca asa am fost invatat de mama, iar mama nu minte niciodata ;)
- Pentru ca la fel ca bautura, nu rezolva problemele, ci doar te face sa le uiti.
- Pentru ca stie a folosi cuvintele "te iubeste" si "vei merge in iad" pentru a manipula.
- Pentru ca atunci cand suntem botezati de mici, nu ne intreaba nimeni ce religie vrem sa fim.
- Pentru ca ne invata ca absurditatile ei sunt adevaruri, iar adevarurile sunt absurditati.
- Pentru ca moastele, hoiturile si mumiile sunt mai importante ca mersul la spital.
- Pentru ca ameninta cu chinuri eterne pe toti cei ce au fantezii sexuale.
- Pentru ca te obliga sa alegi un raspuns din mai multe raspunsuri gresite.
- Pentru ca ne spune ca daca nu o iubim, o sa ardem in focul iadului.
- Pentru ca ne invata sa privim un ateu de parca a omorat pe cineva.
- Pentru ca ne spune ca viata are sens, chiar si atunci cand nu are.
- Pentru ca daca un lucru este vechi, atunci trebuie sa fie adevarat.
- Pentru ca ne asigura ca atunci cand suntem morti, de fapt traim.
- Pentru ca atunci cand nu avem ce pupa, pupam moaste si icoane.
- Pentru ca premiaza credulitatea si sanctioneaza gandirea critica.
- Deoarece caricaturizeaza stiinta atunci cand se simte in pericol.
- Pentru ca are raspunsuri doar pentru lucrurile ce nu se cunosc.
- Pentru ca ne iarta pana si lucrurile de care nu suntem vinovati.
- Pentru ca ofera solutii imaginare pentru probleme la fel de reale.
- Pentru ca gaseste misterul chiar si acolo unde acesta nu exista.
- Pentru ca te condamna doar pentru a avea de la ce te salva.
- Pentru ca ne convinge ca magia e mai credibila decat stiinta.
- Pentru ca are scuze de fiecare data cand este demascata.
- Pentru ca te inalta doar pentru a avea de unde te dobori.
- Pentru ca in cele mai multe religii nu exista cale de mijloc.
- Pentru ca nu stim unde dispar banii din cutia milei.
- Pentru ca nu cunoastem istoria.
- Pentru ca nu intelegem stiinta.
- Pentru ca este inumana.
- Pentru ca este misogina.
- Pentru ca nu are miros.
- Pentru ca se contrazice.
- Pentru ca este radicala.
- Pentru ca este antistiintifica.
- Pentru ca are interdictii ciudate.
- Pentru ca exceptia confirma religia.
- Pentru ca e superstitie si nu stiinta.
- Pentru ca este impotriva progresului.
- Pentru ca a rezistat atat de mult stiintei.
- Pentru ca "misterioase sunt caile Domnului".
- Pentru ca reprezinta un sistem totalitarist.
- Pentru ca este impotriva libertatii de constiinta.
- Pentru ca are diploma in a crea dumnezei nervosi.
- Pentru ca respinge realitatea in favoarea fanteziei.
- Pentru ca nu functioneaza in situatii concrete.
- Pentru ca ne invata lucruri ridicole.
- Pentru ca o sa murim.
- Pentru ca religia.